Sta sa ploua, de Lia Bugnar, in Green Hours, cu Maria Buza, Tania Popa, Antoaneta Cojocaru si Marius Manole. Cred ca-s indragostit de cum scrie Lia Bugnar, atat de natural incat ma sperie. It’s a MUST SEE!!!

Bucuria doi:

In toata mocirla politica zilnica, ma bucura nespus gandul ca Basescu e disperat si ca nu doarme din cauza fricii si grijilor noaptea… Manca-i-as coliva lui de marinar…

Intrebarea:

Ce se intampla daca parlamentul refuza de 2 ori guvernul si nu se rezolva nimic cu curtea constitutionala? Interimarul Boc va organiza alegerile, sau e si el in ilegalitate dupa 45 de zile? In ce durerea mea de criza mai intram atunci, cu Presedinte imposibil de demis, Parlament imposibil de demis si Guvern inexistent sau ilegal?

Destul de plictisit si fara chef, am mers vineri seara la piesa de mai sus. Tineri actori ai TNB in regia lui Ion Caramitru, pentru mine (un ignorant intr-ale teatrului in mare parte) suna a o piesa improvizata, asa, ca sa mai faca lumea practica, atat regizorul cat si actorii.

Insa, vorba regretatei, Dumnezeu s-o odihneasca, nevasta lu’ Banica, SURPRIZA, SURPRIZA!!! Piesa a fost FANTASTICA!!!

Este scrisa de Lia Bugnar, cea care joaca si rolul Ema (pitipoanca cu amintiri vii legate de foamea parintilor muncitori cinstiti) si, trebuie sa-mi dau toate palariile jos cand spun asta, contemporana scriitoare a reusit sa scrie o piesa contemporana de o contemporaneitate atat de contemporana incat o face prea contemporana.

Pe scurt: Lia Bugnar m-a uluit prin geniul cu care a radiografiat atat de realist Romania de azi si l-a transpus intr-o piesa de teatru atat de antrenanta si autohtona. Stilul TIPIC ROMANESC, care-mi place atat de mult, al umorului care te face sa razi in hohote in timp ce-ti mesteci limba de nervi si durere ca esti roman, n-a dat gres nici de data asta.

Actorii, desi tineri, sunt EXTREM DE TALENTATI, efeminatul si smenarul fiind de aplaudat la scena deschisa pentru felul in care si-au intrat in personaje. Nu ma pricep la regie, dar tin sa spun ca de vineri, nu-mi mai displace asa mult Caramitru (a carui amintire “revolutionara” ma bantuie inca), “dotarea tehnica” de care dispune piesa (cel putin 3 camere, 3 ecrane cu proiectie real-time) fiind, probabil, in mare parte si aportul lui.

Concluzie: DU-TE BA LA TEATRU!!!

Felicitarile mele cele mai calduroase scriitoarei, intr-o lume in care colectia Adevarul are zeci de greseli gramaticale de clasa a III-a, oricine reuseste sa scrie o asemenea capodopera merita aplauzele noastre.