Nu sunt genul care sa-si povesteasca visele, sa fie innebunit sa auda vise povestite sau sa dea prea mare importanta acestora, insa noaptea trecuta am avut visul vietii (cred, in afara de ala din care m-am trezit razand in hohote fara sa stiu nici in ziua de azi de ce).

Povestea e lunga, complicata, bizara, cu intorsaturi, asa ca nu va chinuiti s-o cititi decat daca aveti timp si rabdare.

Preambul (subliminale din vis):
- mi-am petrecut pasajul dintre ani in Sicilia, ocazie de spalare vizuala si mentala, dar si de schimbare in sens pozitiv a parerii despre italieni
- poate va amintiti ca mi-a fost ridicata masina mai demulticel, e un intreg foileton despre asta pe aici pe undeva
- aseara, Adrian Sobaru, omul care a “zburat” pentru un ideal si pt LIBERTATE, mi-a confirmat ceea ce intuisem despre el: ca este un IDEALIST NORMAL si un om care nu a vrut NIMIC ALTCEVA in afara de a-si apara idealurile, libertatea si viitorul copiilor si al tarii. Un om de o simplitate si modestie caracteristice doar celor mai buni dintre noi, care ma face sa cred ca suntem singuri, dar nu asa putini cum credem.
- imi place la spinning

Si acum, VISUL

CICA eram in Romania. In vizita la niste rude, comuna Devesel, judetul Mehedinti, DEPARTE DE CARAS SEVERIN (veti vedea de ce). Pe ulita neasfaltata pe care stau rudele mele, surprize-surprize, nu erau locuri de parcare, asa ca am parcat undeva langa colt, aproape de drumul asfaltat. La un moment dat, un fost coleg de la un fost job (ce cautau fostii colegi acolo, doar ei stiu ), imi spune ca se RIDICA MASINI ). Stan Patitul, recte moi, fuge disperat sa descopere ca, evident, mi-au ridicat masina )
Plin de spume, nervi si draci, ma interesez unde se duc masinile, iar un tigan(rrom) NEGRU (negru african, dar cu trasaturi rrome), se ofera sa ma duca cu carutza lui de carat lemne pana acolo. Se dovedeste ca era exact dupa coltz ), dar deh, trasul omului trebuie platit.
Ajuns in “curtea” ridicatorilor de masini, ma indrept nervos catre ghiseu, hotarat sa fac scandal degeaba si sa le platesc (15 milioane!!!), cand observ ca la un ghiseu erau masinile numerotate de la 10 la 30, la altul 31-… samd. Nervos ca trebuie sa vad si ce numar i-au dat masinii mele, ma duc in parcare sa vad, insa smulg fluturasul din geam, ma urc la volan si ies de-acolo ca si cum as fi platit deja amenda, insa in ceva tromba
Desi prima la dreapta ar fi trebuit sa ma duca exact inapoi pe ulita rudelor, aceasta nu mai exista, iar eu trebuie sa accelerez pe un labirint de strazi. Pe marginea lor, CASE NETERMINATE CU CEA MAI TARE ARHITECTURA EVER (pacat ca nu-s capabil sa reproduc in desen asta), o combinatie intre STILURILE BIZANTIN, ITALIAN si CEVA PUR ORGANIC ROMANESC (imposibil de descris mai bine in cuvinte), de o FRUMUSETE UNICA, desi neterminate.
“Satul” se termina, iar drumul devine un fel de pod peste un lac, cu copaci golasi de iarna geroasa (fara zapada). Desi pedala este apasata la maxim, parca masina nu inainteaza, parca eu fac spinning la nivelul cel mai greu in interiorul ei ca s-o trag dupa mine. Din fata, vin 10 BMW-uri retro, dar pe masura ce se apropie de mine, cate unul patzeste cate ceva (cade in apa, explodeaza, e lovit de cel din spate, samd) si “finalul” sau imi este “anuntat” a la jocurile pe calculator, a la NFS sau MarioBrothers, cu texte zburand catre cer.
Pe versantul negru ce se vede in fatza curge un suvoi puternic de apa de la ploaie si se revarsa in lac. Un barbat si un copil trec in fuga pe langa mine (masina mea), iar cand ii intreb ce localitate este in fata, imi raspund: Caras. Caras Severin. (de fapt Caransebes, constientizez eu in vis, dar ei asa au zis).

Si gata, m-am trezit din cel mai tare vis al meu, dar hai sa il si… INTERPRETAM!!!

(random)
Barbatul cu copilul erau Adrian Sobaru si unul dintre fii sai, foarte amabili si foarte saritori, cum ar trebui sa fim toti romanii, dar cum nu suntem.
BMW-urile, chit ca retro, erau cocalarii de zi cu zi din trafic (scuze celor cu BMW-uri care nu sunt cocalari, dar e visul meu )
Versantul negru era muntele vulcanic Etna, iar apa curganda era lava (am fost impresionat de cum traiesc italienii pe Etna, in calea lavei).
Faptul ca mi-au luat masina, este cosmarul meu cauzat de lipsa dreptatii si justitiei din Romania, si de socul provocat de “furtul” masinii.
Tiganul africanizat este o combinatie intre: taximetristul roman de aeroport, romanul (tigan, dar nu numai) plecat la furat in Italia (din cauza caruia a trebuit sa le explic eu italienilor cum ca nu toti romanii suntem la fel) si africanul de vinde produse contrafacute in orice oras mediteranean.
Magnifica arhitectura a caselor este cauzata de minunile pe care le construiau italienii acum sute si mii de ani, de minunile pe care am fi si noi capabili sa le construim si de cum NIMIC NU SE TERMINA NICIODATA IN TARA ASTA, de parca suntem mereu in constructie si incapabili de a termina orice lucru.
Drumul de peste lac, reprezinta autostrada Catania-Palermo, 200km de tuneluri de cate 1-5 km cel putin, km intregi de autostrada suspendata si ceva de neimaginat pt secolul XIV in care ne zbatem noi.
Carasul (Caransebesul) reprezinta drumul meu catre vest, pe-acolo vad eu scaparea din mocirla asta. Din pacate, din nefericire, dar asta e adevarul.

CONCLUZIE:
Ciudatul meu vis de azi-noapte a fost modalitatea creierului meu de a-mi spune ca am ajuns rau, rau de tot, ca aici si asa nu se mai poate.
Si nu, nu am innebunit, desi faptul c-am ajuns sa-mi povestesc visul pe blog ar putea fi un semn M-am trezit insa cu o revelatie pe care am vrut sa v-o impartasesc, voua, celor 2 cititori

Samd... Emigrare, Italia, Romania, Sicilia, Sobaru, Vis

Toata suflarea romaneasca astepta cu nerabdare cotcodacitul gainii sa-i vada noul ou.
Si cum gaina nu se dezminte niciodata, cand i-a venit sorocul, a cotcodacit tocmai din indepartata China, iar oul ei de aur s-a rostogolit pana la poalele gradinii carpatine.

De unde si vorba romaneasca: “Gaina, tot gaina, iar fraierul, tot fraier…”

Rupe-i-as gatul de motzata proasta…

Change Transport Logo vs Romania Gaina's Logo

Deprimante, Politica branding, logo, Romania, Udrea

In ciuda titlului pesimist, acesta este cel mai optimist post pe care-l veti citi pe-aici…

Fusei cu bicicleta la mare cu cubicicletalamare.ro, motiv pentru care va scriu cu deshtele amortite

Incepem prin a ne da jos palaria in fata lui Geo – Bate Saua si tovarasului Lucian Mandruta pentru initiativa repetata de a strange popor cu drag de tzoacle si a-l mana catre litoral. Nu c-ar ajuta pe cineva, dar iapa lui Geo merita si-un link… www.batesaua.ro

Si-acum povestea, cu bune si rele:

1. Puhoi de participanti 250, 270 nici nu stiu bine -BUUUUUUN!!!
2. Escorta de politie in Bucuresti si salvare BGS pe tot traseul. Multumiri agentilor si FELICITARI!!! oamenilor de pe salvare, au mers CONSTANT ULTIMII, chiar daca ultimul aproape ca statea pe loc uneori. Rabdarea lor este de cartea recordurilor. BRAVO!!!
3. Escorta adhoc de politie in Slobozia si NOTA 20!!! agentilor care, cu de la sine initiativa, ne-au facut niste culoare de trecere cum eu n-am mai vazut!!! Politia rutiera de Slobozia a fost o surpriza fenomenala…
4. Vantul de mai… nu exista nimic mai nenorocit decat vantul de mai care-ti bate din fatza atunci cand tu pedalezi catre departe. Vantul de mai este cel mai prost vant IQ -10.
5. Soseaua. Vai de curul nostru. Efectiv, VAI DE CURUL NOSTRU!!! De la micile pietricele pe care le ignori la drumuri scurte, micile denivelari la care te ridici la drumuri scurte, dungile transversale prin drum pe care nu le poti ocoli nicicum si pana la gropile de te pun in cap, toate se acumuleaza in acelasi loc, prin urmare, pe toti ne doare-n el…
6. Dealurile. Cine-a inventat nenorocirile alea si la ce ne folosesc ele noua? Mai ales catre mare? Mai ales cu vant pe ele? Sa le omoram!!!
7. Claxonul. Fie el de salut sau de injuratura, claxonul pare a fi modalitatea de exprimare a romanului… Ce, n-ati vazut niciodata o nunta?
8. Hoitul. Poate nu constientizati asta din viteza masinii, insa in tara noastra, din 500 in 500 de metri, se descompune incet, da’ sigur, un animal. Va asigur eu de asta, e demonstrat stiintific
9. Romanul. Acest personaj unic si indefinibil… caruia insa o sa-ncerc sa-i schitzez un mic portret in randurile ce urmeaza… este, pana la urma, aproapele nostru, esti tu, sunt eu, suntem noi.

Romanul: tanar sau batran, bronzat sau parfumat, in carutza sau la volan de bolid, are urmatoarele caracteristici tehnice:
- e curios. Curios cand ceva inedit se petrece in jurul lui, ceea ce e normal. Curios ce-i cu extraterestrii aia cu chestii cudate pe cap prin teritoriul lui, ceea ce e de inteles. Atat de curios, incat discuta cu vecinii, ii scoate pe la geamuri, porti, sa-si dea si ei cu parerea, ceea ce e comunitar Curios de unde vii si al cui esti, ceea ce e “rustic”. Curios daca ti se-nvarte roata, daca ti-a picat lantul, sau daca mai ai vreo sansa sa castigi, pentru ca n-a fost curios sa afle daca de fapt concurezi pentru ceva, ceea ce e “hazliu”. Curios daca racnetele lui se-aud pana la tine, curios daca “pretenii de terasa” o sa hahaie la glumele lui nesarate, dar cu iz de etilic, curios daca te poate face sa-i remarci jmekeria…
- ii place sa faca cu mana… ce mai conteaza ca face cu 5 degete sau cu unul singur, tot cu mana face… mi-amintesc din copilarie ca se numea lucru manual
- are telefon cu camera. Si cred c-a auzit si de youtube sau macar de goagal.
- e nerabdator. avid de cunoastere, avid de informatie, nerabdator sa afle el repede si sa treaca mai departe… Unii mai sunt curiosi si daca bolidul lor te poate sufla in shantz. Si ce ocazie mai buna sa testeze asta, decat palcurile de biciclisti? E de inteles, dealtfel, frustrarea celor care descopera ca optionalele de pe bolidul lor nu includ feature-ul asta, dar si de admirat inventivitatea lor de a inlocui standardul cu adhocul tras de volan “la intimidare”. Mii de felicitari celor care au gasit puterea de a incetini si de a trece la distanta de minim 1,5m de biciclistul din stanga. In caz ca nu stiati, sunt o specie pe cale de disparitie.
- romanul comerciant este bucuros de musterii, se mobilizeaza greu, dar se mobilizeaza… oare s-a prins, dupa plecarea gloatei, ca tocmai a vandut intr-o zi cat altii intr-un an? Oricum, de apreciat ca dupa ce-si iese din buimaceala si se dezmeticeste, stie sa zambeasca Sau o fi din cauza colantilor mei?

10. Zece se acorda urmatoarelor persoane:
- celor cu initiativa.
- celor care participa, chiar si doar cu sufletul.
- ducatorilor de trena, Don Quijotzii cum ii numesc eu, cei ce se lupta cu vantul.
- cursieristilor, pentru ca nu te umplu de praf cand trec in viteza pe langa tine
- cursieristelor, pentru ca nu rad in hohote cand trec ca trenul prin gara pe langa tine
- tuturor doamnelor si domnisoarelor care au avut curaj sa plece la drum.
- tuturor doamnelor si domnisoarelor care au ramas pe drum dupa ce subsemnatul a abandonat.
- tuturor doamnelor si domnisoarelor pe care le-am prins din urma sau care m-au prins din urma.
- celor care nu au abandonat.
- celor care au abandonat, fortati de imprejurari sau nu (trebuia sa ma felicit singur, nu?)
- domnilor cu gambe de expozitie.
- domnilor fara gambe de expozitie, dar cu hotarare si antrenament.
- celor care-si depasesc limitele facand asta.
- celor care si le ating, si le descopera.
- domnului de 72 de ani care e mai rapid si rezistent ca cei de 17 si 27 si care, legenda spune, a comis 18.000km pe bicicleta anul trecut… si eu cred c-am facut 18.000, dar cu ajutorul a 1.800 litri de benzina…
- domnului de probabil ~50 de ani care a facut ocolul pamantului pe bicicleta si il face in continuare. O sa googlesc povestea lui, sa vad daca v-o pot impartasi.
- soferilor insotitori care au rulat doua zile cu sub 20 la ora, in timp ce restul nu reuseau sa ruleze 2 minute sub 120 la ora…
- repet, celor de pe ambulanta BGS si agentilor de la rutiera, cu accent pe cei din Slobozia.
- echipei tehnice de la Shimano.
- rudelor si prietenilor care au insotit nebunii
- celor care-au facut poze si-mi trimit si mie sa insotesc cuvintele de imagini
- lui Geo pentru ca bate saua si lui Lucian pentru c-a dus trena in prima zi si-a sustinut coada in ziua a doua. Data viitoare sper sa ma aflu in coada sustinuta
- “soferului” de la intoarcere pentru ca a mers cu ochii deschisi in timp ce eu nu gaseam solutia de a nu-i inchide pe ai mei

Concluzie:
Am pedalat timp de 2 zile, 200 din 270 km (adica pana n-am mai putut sa urc dealurile indiferent de cat de tare dadeam din picioare) printre mirosuri de roadkill, printre soferi si gentlemen, printre gropi si cioburi, prin santurile netezite de camioane, impotriva vantului, soarelui si durerii contra naturii, iar astazi e luni si e trist ca s-a terminat si ca nu mai e decat la anul…

Si multumesc celor cu care am schimbat fie si doar doua vorbe sau doar un gest scurt de semnalizare, au fost doua zile in care am intalnit oameni EXTRAORDINARI despre care sunt mandru sa spun ca sunt romani si/sau straini precum si autorului popular sau nu care a scris versurile “si-avea mersu’ cracanatu’, defazat cu pi pe patru”

Amuzante, Samd... 1 mai, batesaua, Bicicleta, cubicicletalamare, mare, Romania

Fa Madonno:
1. To say Eastern Europe is discriminating for gypsies and homosexuals is discriminating.
2. I know you’re too old to sing and dance, but could you sing instead of doing aerobics?
3. There comes a time when you should start thinking about kissing women your own age, otherwise you’ll start looking like an old pimp.

Si ca sa-l citez aproximativ pe prietenul Marcu: “Cat timp asta ma tine de vorba, astia-mi fura din buzunare.”

Trebuie sa recunosc, m-am dus la “megaconcertul secolului in Romania” plin de scepticism si reticentze. Eram curios sa vad cum reuseste minunea, la varsta ei, sa cante si sa danseze un concert intreg, in ritmul de-l vedeam la televizor. Eram curios daca Vanghelie a reusit sa piarda controlul parcului Izvor si, cumva, peste noapte, cineva in tara asta reuseste sa se organizeze si sa organizeze ceva. Si eram sceptic in ceea ce priveste toate astea… I HATE TO BE RIGHT.

Aproximativ ora 19:00 -19:15 – ne-am strecurat printre gunoaie aruncate pretutindeni, printre pomisori nevinovati si garduri prost puse, alaturi de restul turmei, catre intrare (eu banuiesc ca daca priveai din elicopter, cu ajutorul tzarcurilor, vedeai scris din oameni BASESCU)

Aproximativ ora 19:30 – 19:45 – ne-am mai oprit pe drumul dintre porti si gazon A, am mai luat un jeton,am mai belit privirea la VIP-urile din cortul Vodafone, invidiosi, dar nici acum nu stiu care era motivul.

Pantof curatat dupa concert

Tot cam atunci – am inceput sa prizam… ca nu merge, asa, concert fara prafuri… personal, inca mai scuip namol. 60-70.000 de oameni asteptati si “ciobanii” nu s-au gandit sa acopere pamantul ala cu ceva, sau macar sa-l ude putin, sa faca niste culoare organizate prin care sa treaca oile inainte si-napoi, ca bezmeticele.

Aproximativ 20:00 – 20:15 – m-am indreptat plin de neincredere (si praf) catre “helesteu”, sau singura sursa de intrajutorare intru inamolirea prafului inhalat, ati ghicit, “standurile cu racoritoare”. Hai sa le numim pe scurt, “la jgheab”.

Aproximativ 21:00 – cu greu, da’ greu de-ala, GREU, m-am despartit de prietenii de la jgheab… cu care am glumit, ne-am ras, ne-am frecat partile intime si-am facut schimb de fluide sudoriste… nici nu-ti dai seama cat de repede trece timpul cat stai cocostarceshte intr-un picior cu un singur gand in continuarea ciocului: “apa, apa, sa se deie mai putin, sa se-ajunge pana-n spate…”.

Aproximatin 21:00shunpic – masculul alfa, cocoshul galactic, se-ntoarce victorios, cu 6 cai frumosi pahare cu apa la locul sau, asezat in picioare in fatza altora mai scunzi. Mandria de pe chipul meu… Invidia de pe chipurile celor din jur… O auzeam pe Madonna, in cabina de dush din spatele scenei injurand nervoasa pe tziganeshte ca n-are apa asa sfanta ca a mea…

Aproximativ 21:30 – (am sarit peste recitalul de glume proaste legate de apa pe care l-am dat pentru cei prezenti, cu sau fara voia lor, in publicul stand-up-ului meu fortat) a-nceput magnificul… frumos, roz, CANDY, frumos zic, ca un videoclip, frumos, ce sa mai… Stai sa se aranjeze femeia, sa faca-cunostinta cu atmosfera, sa i se obisnuiasca gatlejul cu praful, n-o sa cante live din prima, mai ales ca-i un videoclip, asa…

Mda, dragutza scena...

Aproximativ imediat dupa asta – tantiiiiii!!! cand ala-ti trage maneca sa ti-o rupa, tu te uiti atenta sa nu-ti rupa si mana, iar mana cu microfonul se-ntinde involuntar in directia opusa, iar vocea ta suna impecabil, cu acelasi efect sintetic, de mare artista, se cheama ca inca n-ai inceput sa canti live, ba, mai rau, c-ai ratat si mimarea…

Aproximativ imediat dupa asta – wow, ce prezenta, ce miscare, cata elasticitate, cata desfasurare de fortze… e ca un videoclip live… se si aude ca la tv… aproape c-o aud, DA, O AUD PE MADONNA gafaind, transpirand… prerecorded.

La ceva vreme dupa – bai, da’ asta nu se mai opreste din playback? Pentru ce or fi lesinat fetele alea, saracele, inainte de concert, asfixiate in praf, inghesuite in imbulzeala ingramadirii adhoce, necalculate de lupu’ ala paznic la oi care ne-a luat 160 ron pentru un spectacol tv de proasta calitate? Haloooo… tanti!!! lasa fa, miscarile lascive si da din buzitze… si nu din coarde, ci din alea vocale…

La ceva vreme dupa (sarim momentul Michael, goes both ways, commercial sau de admirat, oricum a fost cel mai spectaculos moment al serii, and i don’t even like the dead dude) matroana-si ia limba gura (scuzati limbajul gretzos care ma caracterizeaza) cu ea insasi, mai tinerica, mai putin “fibroasa” si cu pielea neflenduranda. Frumos, nu zic nu, sute de femei au oftat din greu, au inchis pentru o clipa ochii si s-au imaginat in clipa aia pe scena… unele probabil ca i-au deschis repede si si-au dat seama ca tanti e cam batraioara si ca limba ei s-ar putea sa fie cam aspra, c-a-nceput sa curga puhoi de lume prin spatele meu, prin fatza mea, peste picioarele mele, catre cortul de “VIP-uri” Vodafone, implicit metrou, vreun bar unde sa-si inece amarul.

Nu s-a terminat inca – da, stiu, sunt masochist, dar ce vreti, sunt ca molia cand vad tehnologie scenica, ecrane luminate frumos, mecanica showbiznica… Cat de carcotash sa fiu, dar trebuie sa recunosc, show-ul digital, de lumini, scenic, a fost de regiune superior. Si pt ca tot sunt generos, ii voi contrazice pe cei care zic ca se auzea prost. S-a auzit chiar bine, de la decent inspre f bine, pacat c-a fost playback. Iar atunci cand s-a auzit prost, n-au fost inginerii de sunet de vina, da, SURPRIZA!!! megasteaua a cantat live. Prost RAU DE TOT, dar LIVE!!!

Misto desfasurarea de forte, fff buni dansatorii, si tanti le danseaza bine, misto efortul de a “deploya” atata popor pe scena, cu masina, fara masina, cu pian, cu scena cu ploaie de jur-imprejur, cu o trupa intreaga de tzigani la momentul gypsy… Erau tzigani sau erau rromi? Nu stiu, dar nici nu-mi pasa, n-am nimic de impartit cu nici o etnie de pe lumea asta, lupta vietii mele se da cu prostii si hotii. In schimb, Madonna, cabalica, stie mai bine decat noi despre noi, despre partea asta de lume, despre dragostea noastra pentru minoritatile etnice si sexuale si da, ati ghicit, ne spune tuturor cat de intoleranti suntem, cum ar trebui sa ne iubim cu tiganii (sau rromii ca sa fiu politically correct) de acelasi sex. Sau ceva de genu’, n-am auzit prea bine ce-a zis, c-o huiduia toata lumea…

A fost un moment de eliberare maxima cand “s-a terminat jocul” si-am putut sa-mi reumplu plamanii cu mirosul, atat de drag mie, de tzarana ridicata de turmele in transhumantza. Ne-am indreptat, behaind, fiecare catre staulul propriu, talanganind agale si rumegand impresii la comun despre cat de prost a fost concertul, cat de imbecila a fost organizarea si ce norocosi am fost noi c-am dar doar 160 de ron si nu 600, 800 sau, doamne fereste, 2.000 de ron pentru o priveliste de neuitat: Madonna predand in playback mode si intr-un nor de praf o lectie de discriminare unei turme de mioare care se pare ca nu se va invatza niciodata ca-n tzara asta nu poate fi nimic asa cum trebuie.

Bahto-delo-delo, fa…

Deprimante, Foto Bucuresti, Concert, Foto, Madonna, Romania

Va scriu pe scurt pana apuc sa fac o selectie de poze din miile pe care le-am facut, ca sa va pot scrie mai mult

Concert U2 in Londra, pe Wembley, 360 Tour. Eu i-as zice 180 Tour, pt ca desi scena era 360, spatele ei a fost folosit in proportie de 1%. Sunet INCREDIBIL. Show de lumini INCREDIBIL. Atmosfera NASPA RAU in spatele scenei, chiar daca eram aproape si se vedea totul pe ecrane, parca nu e misto cand cineva iti canta cu fundul. Overall UN SHOW MONUMENTAL, pacat ca am avut locuri scumpe da’ proaste. More to come.

Londra, 8 zile de civilizatie, amazement, mancare asiatica, aglomeratie placuta si destindere regala in cel mai cosmopolit oras pe care l-am vazut vreodata. More to come, cu poze, descrieri detaliate, experiente, insa, ca sa va dau un hint: suntem cu 1.000 de ani in urma lor si n-o sa ajungem la nivelul lor de azi nici in 2.000 de ani. Eu ma gandesc sa ma car acolo, daca auziti de vreun job bun…

Inapoi in tara: bucurie imensa, s-a apreciat leul, e 4.1 RON lira sterlina in Otopeni. A, stai putin, e teapa romaneasca. Welcome to Romania, the land of the IMPALORS. Sa ne tot viziteze civilizatii, sa vada muzeul preistoric de la noi.

Dupa cum ziceam, vin cu poze de-ndata ce reusesc sa selectez cateva, o sa fie greu de tot… Veveritele alea din parcurile Londrei au fost prea dragute sa nu le dau cu burstu’-n ochi

Samd... Londra, Romania, Samd..., U2