“Stii, noi cand am cumparat papagalii acestia ne-am gandit exclusiv la mama. Pentru ca ne gandeam ca toti suntem plecati de acasa, fiecare cu treaba lui, si mama ramanea acasa cu cainii cateodata. Si cu cainii poti sa ai numai monolog, nu poti sa ai dialog. Dar cu papagalii poti sa ai si dialog”, a spus Elena Basescu.

Eu ma intreb, oare, in subtilitatea ei, EBA, PROASTA, a vrut sa-i sugereze “moderatorului” “Nasul” ca e un papagal, sau a vrut sa ne induca noua sentimentul ca e cea mai proasta din curtea scolii? Scoala de fotomodele cu tenul de porc, bine-nteles…

A, si mai am o dilema personala, desi n-am nimic cu partenera de dialog a papagalilor, dar, sunt eu ciudat, sau prima doamna e cam TZARANCA? Nu e singura ipostaza care ma face sa gandesc asta, traiesc din ce in ce mai mult cu sentimentul ca cizmarii, penalii, agramatii, cei cu 4 clase, “tzaranii”, “mancatorii de bere cu fum de mici”, samsarii, “badiigarzii”, odraslele, progeniturile, coafezele, pedichiuristele, gunoierii, prostul gust, ne conduce catre un viitor stralucit “la groapa”

Deprimante, Politica basescu, EBA, Elena, Gramatica

Cantecel:
Vine mama lu’ Shogun,
Trage dupa ea un tun…

Shogun=cartea aia de 1.600 de pagini de a venit in 3 volume cu “Adevarul”, pe care trebuia s-o citesc la alta varsta, dar de care mi-a fost mereu teama sa nu-mi strice ochii. Acum, la batranete, nu-mi mai pasa de ochi, insa inca mai tin la coloana vertebrala a gramaticii care este ea gramatica.

1.600 de pagini scrise de un nene, (englez parca) James Clavell.
1.600 de pagini traduse cu stoicism de cineva si-n limba noastra care era.
1.600 de pagini care te tin cu sufletul la gura, pe care le citesti rand cu rand, nu cumva sa pierzi ceva (nu mi s-a intamplat asta cu nici o alta carte pana acum)

1.600 de pagini pe care ANALFABETII de la Adevarul, de la tipografie, de la corectura, de la bagat litere in calculator, LE-AU MACELARIT.

1.600 de pagini in care s-au strecurat, zic eu, 1.600 de greseli gramaticale, de ortografie si “scuzabile”, dovedind “calitatea” oamenilor ce ne-nconjoara, a celor care “scrie” pentru ca noi, prostimea, sa “citeste”.

Nu zic, e greu sa corectezi 1.600 de pagini, dar atunci cand le scrie-ti ca analfabe-tii cu cratime bagate pe unde nu l-e e locul, cu coarde si dezacoarde neintentionate, care dovedesc recentul divort dintre subiectul porno si predicatul impotent, nu numai ca ne jigniti pe noi, cititorii, dar puneti in pericol cultura si gramatica generatiilor ce vin de pe urma.

De unde sa-nteleaga tanara minte in plina dezvoltare, inconjurata de cocalari si pitipoance, ca cand scrie aia pe mess “datim-i si mi-e tema la vaca de engleza pls asl”, e de fapt incorect gramatical, cand uite, asa scrie si la “Adevaru’”?

Vai de noi, mi-e iarasi teama sa citesc… V-oi ce crede-ti?

P.S. Pentru cei ca mine, speriati de logoreea autorului, puneti mana de cititi-o, merita fiecare cuvintel. Pentru cei care-au citit-o cand aveau 1/2 din varsta mea… bravo ma, tocilarilor

Samd... Gramatica, Shogun

http://www.tnb.ro/?page=spectacol&idspec=283

Destul de plictisit si fara chef, am mers vineri seara la piesa de mai sus. Tineri actori ai TNB in regia lui Ion Caramitru, pentru mine (un ignorant intr-ale teatrului in mare parte) suna a o piesa improvizata, asa, ca sa mai faca lumea practica, atat regizorul cat si actorii.

Insa, vorba regretatei, Dumnezeu s-o odihneasca, nevasta lu’ Banica, SURPRIZA, SURPRIZA!!! Piesa a fost FANTASTICA!!!

Este scrisa de Lia Bugnar, cea care joaca si rolul Ema (pitipoanca cu amintiri vii legate de foamea parintilor muncitori cinstiti) si, trebuie sa-mi dau toate palariile jos cand spun asta, contemporana scriitoare a reusit sa scrie o piesa contemporana de o contemporaneitate atat de contemporana incat o face prea contemporana.

Pe scurt: Lia Bugnar m-a uluit prin geniul cu care a radiografiat atat de realist Romania de azi si l-a transpus intr-o piesa de teatru atat de antrenanta si autohtona. Stilul TIPIC ROMANESC, care-mi place atat de mult, al umorului care te face sa razi in hohote in timp ce-ti mesteci limba de nervi si durere ca esti roman, n-a dat gres nici de data asta.

Actorii, desi tineri, sunt EXTREM DE TALENTATI, efeminatul si smenarul fiind de aplaudat la scena deschisa pentru felul in care si-au intrat in personaje. Nu ma pricep la regie, dar tin sa spun ca de vineri, nu-mi mai displace asa mult Caramitru (a carui amintire “revolutionara” ma bantuie inca), “dotarea tehnica” de care dispune piesa (cel putin 3 camere, 3 ecrane cu proiectie real-time) fiind, probabil, in mare parte si aportul lui.

Concluzie: DU-TE BA LA TEATRU!!!

Felicitarile mele cele mai calduroase scriitoarei, intr-o lume in care colectia Adevarul are zeci de greseli gramaticale de clasa a III-a, oricine reuseste sa scrie o asemenea capodopera merita aplauzele noastre.

Amuzante, Samd... Amuzante, Gramatica, Samd..., Teatru