La ~15km de Slobozia, la o pauza de banane, m-am intalnit cu doi ciclisti din Calarasi care pedalau constant, la 20-25km/h si au fost suficient de draguti incat sa ma lase sa stau in spate. Tot de la ei am aflat ca aparent scrisul meu pe blog despre plecarea la mare a fost unul dintre motivele care i-au scos pe sosele. Pacat ca n-am mers mai mult impreuna, ca a fost fun.

Am ajuns si eu, cu probabil 1-2h intarziere, haita de lupi in Amara, am zacut cateva minute pe iarba si am plecat la cazare.

Ziua 1: ~135km, medie 19.5km/h, top speed 61.19 km/h, ride-time 6:30h, pauze 2:30h, singur Plecare 8:30, sosire ~17:30.

Ziua 2 a inceput cu bagaje mai putine in spinare, ca a venit masina de asistenta Speram ca, mai usor fiind, o sa reusesc sa ma tin mai mult de haita, insa nu cred c-au fost mai mult de 15km, cu toata bunavointa lor de a ma ajuta sa-mi adaptez ritmul. Prin urmare, guess what? Iar singur la drum. Am recuperat un ranit la Tandarei caruia i-am dus “trena” pana la Harsova, unde l-a recuperat masina de asistenta. Ghilimelele sunt din cauza ca el, ranit fiind, cred ca putea merge mai tare ca mine la efort sustinut, dar a fost dragut si n-a ras de mine

La Harsova, am avut un moment de cotitura. Am montat suportul de biciclete pe masina pt bicicleta lui si imi venea s-o urc si pe a mea. Insa stiam ca in fata sunt dealurile care m-au omorat anul trecut, iar daca trec motorizat peste ele o sa-mi rada in nas, asa ca am inghitit in sec, facut refill de apa si am plecat sa ma lupt cu ele si cu vantul. Nemernicul, iar batea din fata. Si da, cu MANDRIE in glas, va pot spune ca LE-AM INFRANT!!! Trei dealuri CRIMINALE, abrupte, vantoase, inalte, au picat sub sudoarea mea. Secretul? Nu te uita in sus, uita-te doar la sosea, ca sa nu stii cat mai ai. Urca in zig-zag pe foaia mica pinionul mare, ca altfel nu ai cum sa urci sacul de carne in varf. Si aminteste-ti mereu ca anul trecut si-au batut joc de tine.

Dupa ele a venit COBORAREA (va povestesc mai tarziu). Si dupa Galbiori, la 45km de Constanta si la ora 15:00 fix, a venit momentul la care am stiut ca, daca mai pedalez 3h ajung sigur la mare si ca nimic nu-mi mai sta in cale. In afara de pofta de a manca la OnPlonge, pe lumina, cu ochii la mare. Asa ca am decis ca din punctul meu de vedere am ajuns la mare (am infrant tot ce ma putea infrange) si am “sarit” peste sosire.

Pana sa moara telefonul, pe la Harsova, desi se blocase calculatorul de distanta, cel de top speed imi indica un incredibil 79,77km/h (cel mai probabil pe coborarea de pe podul de la Giurgeni, insa tot mi se pare neverosimil). Cert este insa, ca pe COBORAREA de dinainte de Galbiori, de care va povesteam mai devreme, am avut cu cel putin 15km/h mai mult. Am coborat atat de tare incat mi-a fost teama sa mai pedalez, simteam ca zbor. Asa ca, indiferent daca-l cred sau nu pe telefon cu cei ~80km/h, SIGUR pe coborarea nemonitorizata am avut 85km/h (daca nu mai mult). Trebuie sa cobor candva de pe Transfagarasan

Felicitari haitei de lupi care la 15:00, cand eu mai aveam 45km, terminasera traseul, felicitari celor din Calarasi care au facut 144km pe alte dealuri si teren mai accidentat si felicitari trupei cu fete care a plecat pe Urziceni si care probabil a ajuns la mare prima, ca nu i-a ajuns nimeni din urma. N-o sa-i uit nici pe baietii cu MTB-uri, care, in ciuda problemelor tehnice, au ajuns la Amara in ziua 1 si cel mai probabil la Cta in ziua 2. Dupa experienta de anul trecut cu roti groase, nu pot decat sa apreciez oamenii care reusesc traseul asta, cu-atat mai mult pe MTB.

Ziua 2: ~115 km, nu stiu medie, dar presupun ca tot ~20km/h, top speed minim 85km/h, ride-time ~5:00h, pauze ~1:30h, singur Plecare 8:30, “sosire” 15:00.

TOTAL: 2 zile minunate, 250km de pedalat singur, vant din fata, soare de sus, caini din spate, medie 20km/h, TOP SPEED minim 85km/h (cu asta ma mandresc) si o trupa de entuziasti muuuuult mai bine pregatiti ca mine. Pe cand urmatoarea?

In al doilea rand, oficial, tura de mers cu bicileta la mare pe 2011, ce trebuia sa aiba loc pe 14-15 mai, nu mai are loc. E un eveniment pe care il astept de 1 an de zile, asa ca nu-mi vine sa renunt asa usor la el, prin urmare, EU MA DUC!!!

WHO’S WITH ME?!?!?! As vrea sa reusesc sa strang cativa entuziasti carora sa le tin plasa si de urat si care sa-mi tina plasa si de urat, ca-s multi km si bate vantul Mai precis 135km in ziua 1 (Bucuresti-Amara) si 100km+dealuri in ziua 2 (Slobozia-Constanta).

ATENTIE!!! Dat fiind ca nu-i nimic oficial, nu mai e luxul de anul trecut, cu masini de asistenta, apa si proteine, deci ar trebui sa ne organizam singuri si sa ne bazam pe prieteni si pe CFR pt drumul de intoarcere.

Din experienta personala de anul trecut, va recomand roti cat mai subtiri, burete cat mai mult la fund, daca nu-l aveti batatorit, crema de soare, apa, batoane proteice si banane la purtator, precum si un set de haine mai groase pt seara. KIT DE REPARAT PANA ar fi ideal, daca aveti si skills, sau macar multe numere de telefon de la prieteni care sa vina repede sa va ia daca aveti pb. O pelerina de ploaie ar fi de asemenea indicata.

Eu merg cu o cursiera si am observat ca, fara prea mult antrenament in picioare, am o medie de 25km/h pe vant, deci estimez ca medie decenta de deplasare in grup un minim de 15-18km/h. Scopul, ca si pana acum, ar fi sa mergem grupati si cat mai multi, nu sa ne intrecem, prin urmare, participantii sunt incurajati sa conlucreze si sa fie ingaduitori cu cei mai lenti.

De asemenea, daca dupa 30-40-50km cineva observa ca este prea lent, ca nu poate ajunge pana la capatul primei zile macar, nu se supara nimeni daca se intoarce in Bucuresti si ne tine pumnii. Cu alte cuvinte, sunt dispus sa ma inhaitez cu oricine e entuziast si vrea, insa fiti sinceri cu voi insiva si generosi cu restul celor ce ne vom strange si recunoasteti daca nu faceti fata (asta inseamna intoarcere in Bucuresti in grup mai mic sau cu masina prietenilor pe care-i sunati), dar nimeni nu va va judeca pentru asta, dimpotriva, va vom fi recunoscatori ca ne-ati insotit.

REPET: Ciclist amator entuziast, cauta persoane suficient de duse cu pedalele incat sa se deplaseze in haita catre litoral. Plecare SAMBATA 14 MAI, DIMINEATA, PE LA 8-9:00, somn pe cont propriu la SLOBOZIA SAU AMARA (in functie de cati suntem vedem ce rezervam), INTOARCERE CU TRENUL SAU PRIETENII, TOT PE CONT PROPRIU (verificam si orar trenuri). FIECARE SE BAGA PE RASPUNDERE PROPRIE, insa, ca animale civilizate ce suntem, VOM FACE TOT POSIBILUL SA NE COMPORTAM CA UN GRUP UNIT SI ORGANIZAT.

Adresa de e-mail la care pot fi contactat (desi prefer direct ca si comments aici, ca sa vedem cati ne strangem) este FARA SPATIILE DINTRE ::: v r a b e t e @ y a h o o . c o m

Sper ca nu toti oamenii de pe doua roti sunt sanatosi la cap si se vor gasi cativa nebuni care sa se bage

P.S.: eu cu asta vin, sper sa nu veniti cu cauciucuri de tractor, pt binele vostru

P.S. 2: Cititi si asta, pentru a va face o idee cum a fost pt mine anul trecut si de ce nu pot sa nu ma duc iar
http://checkout.ro/blog/2010_05_03_pedaland-printre-cadavre/

Formulare si detalii pe http://www.inimacopiilor.ro

Povestea e lunga, complicata, bizara, cu intorsaturi, asa ca nu va chinuiti s-o cititi decat daca aveti timp si rabdare.

Preambul (subliminale din vis):
- mi-am petrecut pasajul dintre ani in Sicilia, ocazie de spalare vizuala si mentala, dar si de schimbare in sens pozitiv a parerii despre italieni
- poate va amintiti ca mi-a fost ridicata masina mai demulticel, e un intreg foileton despre asta pe aici pe undeva
- aseara, Adrian Sobaru, omul care a “zburat” pentru un ideal si pt LIBERTATE, mi-a confirmat ceea ce intuisem despre el: ca este un IDEALIST NORMAL si un om care nu a vrut NIMIC ALTCEVA in afara de a-si apara idealurile, libertatea si viitorul copiilor si al tarii. Un om de o simplitate si modestie caracteristice doar celor mai buni dintre noi, care ma face sa cred ca suntem singuri, dar nu asa putini cum credem.
- imi place la spinning

Si acum, VISUL

CICA eram in Romania. In vizita la niste rude, comuna Devesel, judetul Mehedinti, DEPARTE DE CARAS SEVERIN (veti vedea de ce). Pe ulita neasfaltata pe care stau rudele mele, surprize-surprize, nu erau locuri de parcare, asa ca am parcat undeva langa colt, aproape de drumul asfaltat. La un moment dat, un fost coleg de la un fost job (ce cautau fostii colegi acolo, doar ei stiu ), imi spune ca se RIDICA MASINI ). Stan Patitul, recte moi, fuge disperat sa descopere ca, evident, mi-au ridicat masina )
Plin de spume, nervi si draci, ma interesez unde se duc masinile, iar un tigan(rrom) NEGRU (negru african, dar cu trasaturi rrome), se ofera sa ma duca cu carutza lui de carat lemne pana acolo. Se dovedeste ca era exact dupa coltz ), dar deh, trasul omului trebuie platit.
Ajuns in “curtea” ridicatorilor de masini, ma indrept nervos catre ghiseu, hotarat sa fac scandal degeaba si sa le platesc (15 milioane!!!), cand observ ca la un ghiseu erau masinile numerotate de la 10 la 30, la altul 31-… samd. Nervos ca trebuie sa vad si ce numar i-au dat masinii mele, ma duc in parcare sa vad, insa smulg fluturasul din geam, ma urc la volan si ies de-acolo ca si cum as fi platit deja amenda, insa in ceva tromba
Desi prima la dreapta ar fi trebuit sa ma duca exact inapoi pe ulita rudelor, aceasta nu mai exista, iar eu trebuie sa accelerez pe un labirint de strazi. Pe marginea lor, CASE NETERMINATE CU CEA MAI TARE ARHITECTURA EVER (pacat ca nu-s capabil sa reproduc in desen asta), o combinatie intre STILURILE BIZANTIN, ITALIAN si CEVA PUR ORGANIC ROMANESC (imposibil de descris mai bine in cuvinte), de o FRUMUSETE UNICA, desi neterminate.
“Satul” se termina, iar drumul devine un fel de pod peste un lac, cu copaci golasi de iarna geroasa (fara zapada). Desi pedala este apasata la maxim, parca masina nu inainteaza, parca eu fac spinning la nivelul cel mai greu in interiorul ei ca s-o trag dupa mine. Din fata, vin 10 BMW-uri retro, dar pe masura ce se apropie de mine, cate unul patzeste cate ceva (cade in apa, explodeaza, e lovit de cel din spate, samd) si “finalul” sau imi este “anuntat” a la jocurile pe calculator, a la NFS sau MarioBrothers, cu texte zburand catre cer.
Pe versantul negru ce se vede in fatza curge un suvoi puternic de apa de la ploaie si se revarsa in lac. Un barbat si un copil trec in fuga pe langa mine (masina mea), iar cand ii intreb ce localitate este in fata, imi raspund: Caras. Caras Severin. (de fapt Caransebes, constientizez eu in vis, dar ei asa au zis).

Si gata, m-am trezit din cel mai tare vis al meu, dar hai sa il si… INTERPRETAM!!!

(random)
Barbatul cu copilul erau Adrian Sobaru si unul dintre fii sai, foarte amabili si foarte saritori, cum ar trebui sa fim toti romanii, dar cum nu suntem.
BMW-urile, chit ca retro, erau cocalarii de zi cu zi din trafic (scuze celor cu BMW-uri care nu sunt cocalari, dar e visul meu )
Versantul negru era muntele vulcanic Etna, iar apa curganda era lava (am fost impresionat de cum traiesc italienii pe Etna, in calea lavei).
Faptul ca mi-au luat masina, este cosmarul meu cauzat de lipsa dreptatii si justitiei din Romania, si de socul provocat de “furtul” masinii.
Tiganul africanizat este o combinatie intre: taximetristul roman de aeroport, romanul (tigan, dar nu numai) plecat la furat in Italia (din cauza caruia a trebuit sa le explic eu italienilor cum ca nu toti romanii suntem la fel) si africanul de vinde produse contrafacute in orice oras mediteranean.
Magnifica arhitectura a caselor este cauzata de minunile pe care le construiau italienii acum sute si mii de ani, de minunile pe care am fi si noi capabili sa le construim si de cum NIMIC NU SE TERMINA NICIODATA IN TARA ASTA, de parca suntem mereu in constructie si incapabili de a termina orice lucru.
Drumul de peste lac, reprezinta autostrada Catania-Palermo, 200km de tuneluri de cate 1-5 km cel putin, km intregi de autostrada suspendata si ceva de neimaginat pt secolul XIV in care ne zbatem noi.
Carasul (Caransebesul) reprezinta drumul meu catre vest, pe-acolo vad eu scaparea din mocirla asta. Din pacate, din nefericire, dar asta e adevarul.

CONCLUZIE:
Ciudatul meu vis de azi-noapte a fost modalitatea creierului meu de a-mi spune ca am ajuns rau, rau de tot, ca aici si asa nu se mai poate.
Si nu, nu am innebunit, desi faptul c-am ajuns sa-mi povestesc visul pe blog ar putea fi un semn M-am trezit insa cu o revelatie pe care am vrut sa v-o impartasesc, voua, celor 2 cititori

Oare cum se simte viata pentru omul asta?

Fusei cu bicicleta la mare cu cubicicletalamare.ro, motiv pentru care va scriu cu deshtele amortite

Incepem prin a ne da jos palaria in fata lui Geo – Bate Saua si tovarasului Lucian Mandruta pentru initiativa repetata de a strange popor cu drag de tzoacle si a-l mana catre litoral. Nu c-ar ajuta pe cineva, dar iapa lui Geo merita si-un link… www.batesaua.ro

Si-acum povestea, cu bune si rele:

1. Puhoi de participanti 250, 270 nici nu stiu bine -BUUUUUUN!!!
2. Escorta de politie in Bucuresti si salvare BGS pe tot traseul. Multumiri agentilor si FELICITARI!!! oamenilor de pe salvare, au mers CONSTANT ULTIMII, chiar daca ultimul aproape ca statea pe loc uneori. Rabdarea lor este de cartea recordurilor. BRAVO!!!
3. Escorta adhoc de politie in Slobozia si NOTA 20!!! agentilor care, cu de la sine initiativa, ne-au facut niste culoare de trecere cum eu n-am mai vazut!!! Politia rutiera de Slobozia a fost o surpriza fenomenala…
4. Vantul de mai… nu exista nimic mai nenorocit decat vantul de mai care-ti bate din fatza atunci cand tu pedalezi catre departe. Vantul de mai este cel mai prost vant IQ -10.
5. Soseaua. Vai de curul nostru. Efectiv, VAI DE CURUL NOSTRU!!! De la micile pietricele pe care le ignori la drumuri scurte, micile denivelari la care te ridici la drumuri scurte, dungile transversale prin drum pe care nu le poti ocoli nicicum si pana la gropile de te pun in cap, toate se acumuleaza in acelasi loc, prin urmare, pe toti ne doare-n el…
6. Dealurile. Cine-a inventat nenorocirile alea si la ce ne folosesc ele noua? Mai ales catre mare? Mai ales cu vant pe ele? Sa le omoram!!!
7. Claxonul. Fie el de salut sau de injuratura, claxonul pare a fi modalitatea de exprimare a romanului… Ce, n-ati vazut niciodata o nunta?
8. Hoitul. Poate nu constientizati asta din viteza masinii, insa in tara noastra, din 500 in 500 de metri, se descompune incet, da’ sigur, un animal. Va asigur eu de asta, e demonstrat stiintific
9. Romanul. Acest personaj unic si indefinibil… caruia insa o sa-ncerc sa-i schitzez un mic portret in randurile ce urmeaza… este, pana la urma, aproapele nostru, esti tu, sunt eu, suntem noi.

Romanul: tanar sau batran, bronzat sau parfumat, in carutza sau la volan de bolid, are urmatoarele caracteristici tehnice:
- e curios. Curios cand ceva inedit se petrece in jurul lui, ceea ce e normal. Curios ce-i cu extraterestrii aia cu chestii cudate pe cap prin teritoriul lui, ceea ce e de inteles. Atat de curios, incat discuta cu vecinii, ii scoate pe la geamuri, porti, sa-si dea si ei cu parerea, ceea ce e comunitar Curios de unde vii si al cui esti, ceea ce e “rustic”. Curios daca ti se-nvarte roata, daca ti-a picat lantul, sau daca mai ai vreo sansa sa castigi, pentru ca n-a fost curios sa afle daca de fapt concurezi pentru ceva, ceea ce e “hazliu”. Curios daca racnetele lui se-aud pana la tine, curios daca “pretenii de terasa” o sa hahaie la glumele lui nesarate, dar cu iz de etilic, curios daca te poate face sa-i remarci jmekeria…
- ii place sa faca cu mana… ce mai conteaza ca face cu 5 degete sau cu unul singur, tot cu mana face… mi-amintesc din copilarie ca se numea lucru manual
- are telefon cu camera. Si cred c-a auzit si de youtube sau macar de goagal.
- e nerabdator. avid de cunoastere, avid de informatie, nerabdator sa afle el repede si sa treaca mai departe… Unii mai sunt curiosi si daca bolidul lor te poate sufla in shantz. Si ce ocazie mai buna sa testeze asta, decat palcurile de biciclisti? E de inteles, dealtfel, frustrarea celor care descopera ca optionalele de pe bolidul lor nu includ feature-ul asta, dar si de admirat inventivitatea lor de a inlocui standardul cu adhocul tras de volan “la intimidare”. Mii de felicitari celor care au gasit puterea de a incetini si de a trece la distanta de minim 1,5m de biciclistul din stanga. In caz ca nu stiati, sunt o specie pe cale de disparitie.
- romanul comerciant este bucuros de musterii, se mobilizeaza greu, dar se mobilizeaza… oare s-a prins, dupa plecarea gloatei, ca tocmai a vandut intr-o zi cat altii intr-un an? Oricum, de apreciat ca dupa ce-si iese din buimaceala si se dezmeticeste, stie sa zambeasca Sau o fi din cauza colantilor mei?

10. Zece se acorda urmatoarelor persoane:
- celor cu initiativa.
- celor care participa, chiar si doar cu sufletul.
- ducatorilor de trena, Don Quijotzii cum ii numesc eu, cei ce se lupta cu vantul.
- cursieristilor, pentru ca nu te umplu de praf cand trec in viteza pe langa tine
- cursieristelor, pentru ca nu rad in hohote cand trec ca trenul prin gara pe langa tine
- tuturor doamnelor si domnisoarelor care au avut curaj sa plece la drum.
- tuturor doamnelor si domnisoarelor care au ramas pe drum dupa ce subsemnatul a abandonat.
- tuturor doamnelor si domnisoarelor pe care le-am prins din urma sau care m-au prins din urma.
- celor care nu au abandonat.
- celor care au abandonat, fortati de imprejurari sau nu (trebuia sa ma felicit singur, nu?)
- domnilor cu gambe de expozitie.
- domnilor fara gambe de expozitie, dar cu hotarare si antrenament.
- celor care-si depasesc limitele facand asta.
- celor care si le ating, si le descopera.
- domnului de 72 de ani care e mai rapid si rezistent ca cei de 17 si 27 si care, legenda spune, a comis 18.000km pe bicicleta anul trecut… si eu cred c-am facut 18.000, dar cu ajutorul a 1.800 litri de benzina…
- domnului de probabil ~50 de ani care a facut ocolul pamantului pe bicicleta si il face in continuare. O sa googlesc povestea lui, sa vad daca v-o pot impartasi.
- soferilor insotitori care au rulat doua zile cu sub 20 la ora, in timp ce restul nu reuseau sa ruleze 2 minute sub 120 la ora…
- repet, celor de pe ambulanta BGS si agentilor de la rutiera, cu accent pe cei din Slobozia.
- echipei tehnice de la Shimano.
- rudelor si prietenilor care au insotit nebunii
- celor care-au facut poze si-mi trimit si mie sa insotesc cuvintele de imagini
- lui Geo pentru ca bate saua si lui Lucian pentru c-a dus trena in prima zi si-a sustinut coada in ziua a doua. Data viitoare sper sa ma aflu in coada sustinuta
- “soferului” de la intoarcere pentru ca a mers cu ochii deschisi in timp ce eu nu gaseam solutia de a nu-i inchide pe ai mei

Concluzie:
Am pedalat timp de 2 zile, 200 din 270 km (adica pana n-am mai putut sa urc dealurile indiferent de cat de tare dadeam din picioare) printre mirosuri de roadkill, printre soferi si gentlemen, printre gropi si cioburi, prin santurile netezite de camioane, impotriva vantului, soarelui si durerii contra naturii, iar astazi e luni si e trist ca s-a terminat si ca nu mai e decat la anul…

Si multumesc celor cu care am schimbat fie si doar doua vorbe sau doar un gest scurt de semnalizare, au fost doua zile in care am intalnit oameni EXTRAORDINARI despre care sunt mandru sa spun ca sunt romani si/sau straini precum si autorului popular sau nu care a scris versurile “si-avea mersu’ cracanatu’, defazat cu pi pe patru”

In primul rand, Constantin Tanase este mult prea actual.

In primul rand sa aveti un weekend creativ

Titlul filmului este: Lumea vazuta de Ion B. (2009) sau, cum ar spune americanii The world according to Ion B.

Iata si doua linkuri mici, sa va starneasca putin interesul:

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-6760552-video-fotogalerie-ion-barladeanu-artist-plastic-fost-homeless-dat-seama-toata-lumea-simplu-din-gunoaie-ajunga-asa-celebru-fie-aplaudat-scena-deschisa.htm

http://www.hotnews.ro/galerie?galleryId=6760640

Multumesc, H’ArtGallery, multumesc “Nea Dan”

P.S.: Sunt un ignorant, cautand dupa el, am dat si peste asta… si cat de multe alte lucruri extraordinare s-or face si la noi, iar eu habar n-am (

http://www.youtube.com/watch?v=ScQ-UuEqr9k

P.S.2: Si cateva colaje… la photos pe facebook
http://www.facebook.com/pages/Ion-Barladeanu/197659672482

P.S.3: Si site-ul filmului SUNT FASCINAT!!!! http://www.lumeavazutadeionb.ro/

P.S.4: Mi-am amintit, azi e ziua lui ION Barladeanu Ce coincidenta… La Multi Ani, DOMNU’ ION!!!

No bloody comment…