Gimnasta trecuta, playback-ul si lupu’ paznic la oi…
Fa Madonno:
1. To say Eastern Europe is discriminating for gypsies and homosexuals is discriminating.
2. I know you’re too old to sing and dance, but could you sing instead of doing aerobics?
3. There comes a time when you should start thinking about kissing women your own age, otherwise you’ll start looking like an old pimp.
Si ca sa-l citez aproximativ pe prietenul Marcu: “Cat timp asta ma tine de vorba, astia-mi fura din buzunare.”
Trebuie sa recunosc, m-am dus la “megaconcertul secolului in Romania” plin de scepticism si reticentze. Eram curios sa vad cum reuseste minunea, la varsta ei, sa cante si sa danseze un concert intreg, in ritmul de-l vedeam la televizor. Eram curios daca Vanghelie a reusit sa piarda controlul parcului Izvor si, cumva, peste noapte, cineva in tara asta reuseste sa se organizeze si sa organizeze ceva. Si eram sceptic in ceea ce priveste toate astea… I HATE TO BE RIGHT.
Aproximativ ora 19:00 -19:15 – ne-am strecurat printre gunoaie aruncate pretutindeni, printre pomisori nevinovati si garduri prost puse, alaturi de restul turmei, catre intrare (eu banuiesc ca daca priveai din elicopter, cu ajutorul tzarcurilor, vedeai scris din oameni BASESCU)
Aproximativ ora 19:30 – 19:45 – ne-am mai oprit pe drumul dintre porti si gazon A, am mai luat un jeton,am mai belit privirea la VIP-urile din cortul Vodafone, invidiosi, dar nici acum nu stiu care era motivul.
Pantof curatat dupa concert
Tot cam atunci – am inceput sa prizam… ca nu merge, asa, concert fara prafuri… personal, inca mai scuip namol. 60-70.000 de oameni asteptati si “ciobanii” nu s-au gandit sa acopere pamantul ala cu ceva, sau macar sa-l ude putin, sa faca niste culoare organizate prin care sa treaca oile inainte si-napoi, ca bezmeticele.
Aproximativ 20:00 – 20:15 – m-am indreptat plin de neincredere (si praf) catre “helesteu”, sau singura sursa de intrajutorare intru inamolirea prafului inhalat, ati ghicit, “standurile cu racoritoare”. Hai sa le numim pe scurt, “la jgheab”.
Aproximativ 21:00 – cu greu, da’ greu de-ala, GREU, m-am despartit de prietenii de la jgheab… cu care am glumit, ne-am ras, ne-am frecat partile intime si-am facut schimb de fluide sudoriste… nici nu-ti dai seama cat de repede trece timpul cat stai cocostarceshte intr-un picior cu un singur gand in continuarea ciocului: “apa, apa, sa se deie mai putin, sa se-ajunge pana-n spate…”.
Aproximatin 21:00shunpic – masculul alfa, cocoshul galactic, se-ntoarce victorios, cu 6 cai frumosi pahare cu apa la locul sau, asezat in picioare in fatza altora mai scunzi. Mandria de pe chipul meu… Invidia de pe chipurile celor din jur… O auzeam pe Madonna, in cabina de dush din spatele scenei injurand nervoasa pe tziganeshte ca n-are apa asa sfanta ca a mea…
Aproximativ 21:30 – (am sarit peste recitalul de glume proaste legate de apa pe care l-am dat pentru cei prezenti, cu sau fara voia lor, in publicul stand-up-ului meu fortat) a-nceput magnificul… frumos, roz, CANDY, frumos zic, ca un videoclip, frumos, ce sa mai… Stai sa se aranjeze femeia, sa faca-cunostinta cu atmosfera, sa i se obisnuiasca gatlejul cu praful, n-o sa cante live din prima, mai ales ca-i un videoclip, asa…
Mda, dragutza scena...
Aproximativ imediat dupa asta – tantiiiiii!!! cand ala-ti trage maneca sa ti-o rupa, tu te uiti atenta sa nu-ti rupa si mana, iar mana cu microfonul se-ntinde involuntar in directia opusa, iar vocea ta suna impecabil, cu acelasi efect sintetic, de mare artista, se cheama ca inca n-ai inceput sa canti live, ba, mai rau, c-ai ratat si mimarea…
Aproximativ imediat dupa asta – wow, ce prezenta, ce miscare, cata elasticitate, cata desfasurare de fortze… e ca un videoclip live… se si aude ca la tv… aproape c-o aud, DA, O AUD PE MADONNA gafaind, transpirand… prerecorded.
La ceva vreme dupa – bai, da’ asta nu se mai opreste din playback? Pentru ce or fi lesinat fetele alea, saracele, inainte de concert, asfixiate in praf, inghesuite in imbulzeala ingramadirii adhoce, necalculate de lupu’ ala paznic la oi care ne-a luat 160 ron pentru un spectacol tv de proasta calitate? Haloooo… tanti!!! lasa fa, miscarile lascive si da din buzitze… si nu din coarde, ci din alea vocale…
La ceva vreme dupa (sarim momentul Michael, goes both ways, commercial sau de admirat, oricum a fost cel mai spectaculos moment al serii, and i don’t even like the dead dude) matroana-si ia limba gura (scuzati limbajul gretzos care ma caracterizeaza) cu ea insasi, mai tinerica, mai putin “fibroasa” si cu pielea neflenduranda. Frumos, nu zic nu, sute de femei au oftat din greu, au inchis pentru o clipa ochii si s-au imaginat in clipa aia pe scena… unele probabil ca i-au deschis repede si si-au dat seama ca tanti e cam batraioara si ca limba ei s-ar putea sa fie cam aspra, c-a-nceput sa curga puhoi de lume prin spatele meu, prin fatza mea, peste picioarele mele, catre cortul de “VIP-uri” Vodafone, implicit metrou, vreun bar unde sa-si inece amarul.
Nu s-a terminat inca – da, stiu, sunt masochist, dar ce vreti, sunt ca molia cand vad tehnologie scenica, ecrane luminate frumos, mecanica showbiznica… Cat de carcotash sa fiu, dar trebuie sa recunosc, show-ul digital, de lumini, scenic, a fost de regiune superior. Si pt ca tot sunt generos, ii voi contrazice pe cei care zic ca se auzea prost. S-a auzit chiar bine, de la decent inspre f bine, pacat c-a fost playback. Iar atunci cand s-a auzit prost, n-au fost inginerii de sunet de vina, da, SURPRIZA!!! megasteaua a cantat live. Prost RAU DE TOT, dar LIVE!!!
Misto desfasurarea de forte, fff buni dansatorii, si tanti le danseaza bine, misto efortul de a “deploya” atata popor pe scena, cu masina, fara masina, cu pian, cu scena cu ploaie de jur-imprejur, cu o trupa intreaga de tzigani la momentul gypsy… Erau tzigani sau erau rromi? Nu stiu, dar nici nu-mi pasa, n-am nimic de impartit cu nici o etnie de pe lumea asta, lupta vietii mele se da cu prostii si hotii. In schimb, Madonna, cabalica, stie mai bine decat noi despre noi, despre partea asta de lume, despre dragostea noastra pentru minoritatile etnice si sexuale si da, ati ghicit, ne spune tuturor cat de intoleranti suntem, cum ar trebui sa ne iubim cu tiganii (sau rromii ca sa fiu politically correct) de acelasi sex. Sau ceva de genu’, n-am auzit prea bine ce-a zis, c-o huiduia toata lumea…
A fost un moment de eliberare maxima cand “s-a terminat jocul” si-am putut sa-mi reumplu plamanii cu mirosul, atat de drag mie, de tzarana ridicata de turmele in transhumantza. Ne-am indreptat, behaind, fiecare catre staulul propriu, talanganind agale si rumegand impresii la comun despre cat de prost a fost concertul, cat de imbecila a fost organizarea si ce norocosi am fost noi c-am dar doar 160 de ron si nu 600, 800 sau, doamne fereste, 2.000 de ron pentru o priveliste de neuitat: Madonna predand in playback mode si intr-un nor de praf o lectie de discriminare unei turme de mioare care se pare ca nu se va invatza niciodata ca-n tzara asta nu poate fi nimic asa cum trebuie.
Bahto-delo-delo, fa…
August 27th, 2009
